Mihai Petre- E si el om; cu bune, cu rele, ca noi toti

Povestea lui Mihai......Mihai Petre:

S-a nascut in localitatea prahoveana Campina, in 1980, sub semnul berbecului. A absolvit in 1998 liceul "Forestier" Campina, Sectia Finante - Contabilitate. Si-a urmat drumul spre Bucuresti si, in 2002, isi ia licenta in Managementul Resurselor Umane la Academia de Studii Economice.

Pasiunea pentru fotografie a descoperit-o de mic copil, la vîrsta de 10 ani, cand developa impreuna cu varul lui intr-un atelier improvizat, la bunici, pozele facute cu binecunoscutul aparat Smena. Anii au trecut si Mihai si-a continuat pasiunea pentru fotografie in timpul liber, in vacante si la zilele de nastere ale colegilor. A trecut liceul, a trecut si facultatea si, odata cu evolutia tehnologiei, pasiunea lui pentru fotografie a crescut si ea.

Dupa o ascensiune rapida in domeniul bancar (in 2003 intra in echipa Raiffeisen Bank pe care o paraseste 3 ani mai tarziu pentru ABN AMRO Bank), Mihai hotaraste sa ia viata de la inceput. In aprilie 2008 renunta la un job challenging in ABN AMRO Bank pentru o noua provocare: Spania, lasand in urma pe cei dragi: parintii, prietenii, dar si locurile frumoase unde a copilarit.

O noua viata, o veche pasiune... S-a mutat intr-o alta tara (Spania) cu sperante noi si vechi pasiuni: dorinta de a se exprima prin fotografie, de a transmite sentimente dincolo de obiectivul rece al camerei de fotografiat.

Sansa i-a suras in luna noiembrie, cand a fost invitat sa-si expuna lucrarile la prima ediţie a "Expozitiei Artistilor din Estul Europei" organizata de catre Universitatea Rey Juan Carlos din Spania. A ales sa expuna o parte din lucrarile sale favorite: " Inca o zi departe de casa", "Fereastra Sperantei", "O zi din viata unui imigrant", etc. In decembrie 2008 primeste premiul Comunitatii Romanilor din Spania la categoría “Artisti”.

"O farama din ideile mele" asa cum ii place sa spuna despre blogurile lui (http://www.flickr.com/photos/mihaipetre, http://mihaipetre.mifotoblog.com) gazduiesc lucrari dragi lui, momente unice surprinse in zile obisnuite din viata unui pamantean.

Andra-O femeie obişnuită

Numele ei este Andra. S-a născut la Câmpia Turzii şi la porţile norocului, într-o familie care iubea muzica.

Părinţii ei spun că, înainte de a vorbi, a îngânat cântecele auzite de la ei. Când a urcat prima dată pe o scenă, era o pitică înfofolită într-un costum naţional. Primele aplauze au făcut-o să se simtă mai înaltă, mai curajoasă. Era... un om mare, ce mai!

Au urmat ani în care vârsta ei se măsura în cântece; cu cât învăţa mai multe, cu atât se apropia de ziua în care visa ca, la poarta casei, să oprească un dovleac ce urma să se transforme într-o caleaşcă.

La Bucureşti, n-a ajuns într-o caleaşcă, a venit cu trenul. S-a obişnuit greu cu tumultul Capitalei, cu ritmul alert al dialogurilor. Era ca şi cum s-ar fi înscris într-o cursă, la capătul căreia constata că are nevoie de patine cu rotile şi vreo două perechi de aripi.

După o primă apariţie televizată, putea să jure că nu va mai călca într-un studio. Reflectoarele, microfoanele, monitoarele, toate o ameţiseră şi nu mai voia să dea piept cu atâtea emoţii. Un întelept chinez spunea că o călătorie de o mie de mile începe cu un pas. Avea dreptate. Au urmat primele înregistrări, primele videoclipuri, primele concerte. Şi-a făcut mulţi prieteni, s-a obişnuit cu lumina reflectoarelor şi a învăţat să se concentrez doar pe ceea ce este mai important: să cânte în aşa fel, încât spectatorii să intre în aceeaşi vibraţie cu ea, să aleaga piese în care orice om să se regăsească.

Nu face parte din categoria cântăreţelor care îşi pregătesc mai mult vestimentaţia decât vocea. Când începe să cânte, nu mai contează decât fluidul energetic dintre ea şi cei care o ascultă. Nu este aroganta şi nu suferă de vedetism. Nu-i place să vorbească doar ca să se audă vorbind. Nu se ceartă cu nimeni şi nu o interesează scandalurile. Nu e invidioasă şi nici nu este roasă de orgolii. "Pentru că eu iubesc oamenii, din tot sufletul meu. Şi întâlnirea cu ei este o imensă bucurie. Şi-mi place să mă strige lumea: „Andra!"."

(Acest post este original din http://www.andramusic.ro/ro/site/2/despre-mine/ , editat de mine)

Andi Moisescu-un om mare

Vreau ca prima postare pe acest blog să-i fie dedicată unui mare om din televiziune şi anume, Andi Moisescu.Vreau ca mai întâi să specific că înainte de Românii au talent, nu îi acordam mai deloc importanţă, iar la Apropo TV mă uitam doar din întâmplare.Dar de când cu această nouă emisiune, Andi m-a cucerit cu totul.Am aflat cum a început el, cu vânzarea de ziare, radio, etc.Are o familie deosebită, o soţie minunată şi doi îngeraşi ce " mă călăresc cum mă prind". Îmi plac glumele sale, mai ales cele cu temă politică, ia cele mai bune decizii şi uneori este chiar prea bun cu unii (R.A.T) .Vreau să precizez că sunt acum un mare fan al său, îl stimez foarte mult şi, JOS PĂLĂRIA! Acum am fugit, căci a început emisiunea şi vreau să îl urmăresc pe Andi.